si dupa toate astea un singur lucru iti ramane intiparit cu titlu de inedit. dupa tot ce ai trait, dupa ce a trebtui sa inveti sa-ti misti fiecare muschi, sa-ti inveti fiecare terminatie nervoasa, sa-ti gasesti fiecare punct sensibil, dupa ce a trebuti sa modelezi plastilina aia din jurul sufletului tau in ceva in forma de corp, in forma de om, incat sa te serveasca sa traiesti, realizezi ca ce iti era cel mai indispensabil era cuvantul.
incapacitatea aia sa rezumi intr-un cuvant o chestie maro cu patratele, cu gust... pe care daca ai cunoaste cuvantul l-ai denumi delicios, te sfasaie atat de tare. si esti martorul cel mai afectata la propria ta deconectare de realitate. si cum deschizi ochii si te vezi in paragina, cuvantul, care-ti parea la indemana e lucurul cel mai departe, ca si cum ti s-ar amputa ambele picioare brusc.
si sa zicem ca trebuie a faci un pact cu diavolul sa-ti ia tot si sa-ti lase 3 cuvinte, pe care le-ai pastra?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu